Mereu ma gandesc la posibilitatile mele de a avea "bulan".
Mereu sper la acel telefon miraculos, veste extraordinara sau bilet la loto castigator (chiar daca eu nu joc). De unde aceasta speranta a oamenilor? Toti ne dorim noroc neasteptat, fericire neastepata, dragoste neasteptata si cel mai mult, bani din nimic. Sa fie oare stereotipul filmelor americane?
Atunci cand eram mic, si aveam crush pe o fata imi doream din toata inima sa se intample ca in filme. Daca eram plecat cu ai mei din Bucuresti, speram sa ma intalnesc cu ea inopinant. Daca eram acasa, speram sa vina sa-mi bata la geam. Daca eram la scoala, speram sa vina sa-mi spuna cum ea este indragostita pana peste cap de mine, si ca nu mai poate trai fara mine. Iar eu, sa o joc dur, sa ma uit in ochii ei si sa ii spun: "E ok baby! Te inteleg. Iti acord o sansa sa-mi demonstrezi ca meriti sa fi numita prietena mea."
Evident fiind un copil de 13 ani la vremea aia, imi permiteam aceste vise chiar daca pustoaica nici nu ma cunostea.
Timpul a trecut iar, eu m-am maturizat. Fanteziile mele gore s-au mutat pe sfera carierei si a banilor. Aproape in fiecare zi astept un telefon de genul:
"-Alo? Salut Edi! Uite vroiam sa-ti dau 5000 de euro si nu stiam cum sa te abordez. M-am gandit sa te sun sa-ti spun pt. ca nu stiam cum o sa reactionezi. Stai linistit, nu am nici o pretentie pentru banii astia! Cado!"
sau de genul:
"-Alo? Salut Edi! Uite te sun din partea trustului Media Pro Pictures. Vroiam sa te intrebam daca vrei sa fi tu noua imagine a ProTV-ului. Vi pe aici, facem cateva reclame, o poza cu Esca si ii iei locul lui Maruta pe hepilica. Da, ne-am dat si noi seama ca e enervant."
Evident, nu am primit aceste telefoane inca. Dar, la un moment dat trebuie sa sune! Nu?
Insa, pana o sa sune telefonul meu incerc sa fac tot posibilul sa sune telefonul altuia.
Exista oameni contemporani cu mine care merita acest ajutor. Si daca eu sunt cel ce il poate oferi, dece sa nu o fac. Suntem toti pe lumea asta, vrem sau nu vrem interconectati, dependenti unul de altul.
Daca ar fi dupa mine, as inventa un joc piramidal de acest fel: Intri in organizatie, cotizezi cu un pont sau un ajutor. Gasim omul potrivit pentru "pontul" potrivit si toata lumea e fericita.
Dar pana inventez eu acest joc piramidal, hai sa facem fiecare cate un lucru bun pentru altul. Nu de alta, dar dureaza cu aprobarile.
Cu drag,
Domnul E
Care de data asta nu a zis nimic de "alte nebuneli"
Monday, 23 February 2015
Thursday, 19 February 2015
In the beginning
Din vechile scrieri egiptene se stie ca, inainte de a incepe un blog trebuie sa-ti gasesti un domeniu.
Eu, conform acestei idei nu ar fi trebuit sa incep acest blog. Dece? Pentru ca in momentu acesta scriu, si nu am idee cum se va termina aceasta postare. Actiunea de a ma gandi la tema blogului efectiv mi-a paralizat intentia aproximativ jumatate de an. A fost nevoie de 6 luni pana la aceste cuvinte. Iar acum, mana imi merge mai repede decat ma asteptam.
Dar cel mai bine, trecem la regulamentul de ordine interioara:
1. Vor fi idei exprimate liber
2. Vor fi idei contractorii. Idei contractorii deoarece fiecare din noi traieste in aceasta contradictie.
3. Vor fi dezacorduri, greseli gramaticale si "alte nebuneli".
4. Vor fi glume bune dar si glume proaste, pentru a nu lasa pe nimeni pe dinafara.
5. Vor fi review-uri la telefoane, masini, filme si "alte nebuneli".
6. Va fi filozofie, multa chiar. Si nu genul de filozofie invatata in carti. Genul de filozofie, si genul de idei care ajuta omul sa fie si el un mic creator.
7. NU vor fi diacritice pentru ca nu ne permitem... Sorry, am dat toti banii pe "alte nebuneli".
Deci ce este acest blog? Majoritatea lucrurilor ce imi zburda prin cap. Iar produsul final, pe care il ofer eu este mintea si judecata mea. Ideile mele, gandirea mea, si, evident, "alte nebuneli".
Dece "25 de ore" ? Pentru ca mie nu-mi ajunge timpul! Nu imi ajung 24 de ore in fiecare zi, sa merg la servici, sa dorm, sa lenevesc si "alte nebuneli". Asa ca, orice activitate o voi face, va fi peste aceste 24 de ore. Dar cum este posibil asa ceva draga E ? Simplu, my dear Watson ! Timpul este relativ!
"Aaaa...deci careva sa zica, domnul E asta e inteligent? Ne ia pe noi cu timp relativ si dracovenii dastea? - feedbackul de hater al unui oarecare cititor.
Dar cel mai bine, o sa ne cunoastem pe parcurs. Eu scriu pe blog pentru ca am nevoie de o activitate creativa iar tu, o sa citesti sau nu. Nimeni nu are nimic de pierdut. Iar, daca cumva esti in asentiment cu mine, si gandim asemanator avem ce castiga amandoi.
Asa ca te las sa te gandesti la revelatia mea de astazi: Lumea din jurul nostru este rea. Dar, pentru alti oameni, noi suntem lumea din jurul lor. A fi victima nu e o situatie. E o alegere! Asa ca te rog, data viitoare cand mai ai o problema, grow a pair, si ridicate!
Cu drag al tau,
dl. E
Amator de blog si expert de "alte nebuneli"
Eu, conform acestei idei nu ar fi trebuit sa incep acest blog. Dece? Pentru ca in momentu acesta scriu, si nu am idee cum se va termina aceasta postare. Actiunea de a ma gandi la tema blogului efectiv mi-a paralizat intentia aproximativ jumatate de an. A fost nevoie de 6 luni pana la aceste cuvinte. Iar acum, mana imi merge mai repede decat ma asteptam.
Dar cel mai bine, trecem la regulamentul de ordine interioara:
1. Vor fi idei exprimate liber
2. Vor fi idei contractorii. Idei contractorii deoarece fiecare din noi traieste in aceasta contradictie.
3. Vor fi dezacorduri, greseli gramaticale si "alte nebuneli".
4. Vor fi glume bune dar si glume proaste, pentru a nu lasa pe nimeni pe dinafara.
5. Vor fi review-uri la telefoane, masini, filme si "alte nebuneli".
6. Va fi filozofie, multa chiar. Si nu genul de filozofie invatata in carti. Genul de filozofie, si genul de idei care ajuta omul sa fie si el un mic creator.
7. NU vor fi diacritice pentru ca nu ne permitem... Sorry, am dat toti banii pe "alte nebuneli".
Deci ce este acest blog? Majoritatea lucrurilor ce imi zburda prin cap. Iar produsul final, pe care il ofer eu este mintea si judecata mea. Ideile mele, gandirea mea, si, evident, "alte nebuneli".
Dece "25 de ore" ? Pentru ca mie nu-mi ajunge timpul! Nu imi ajung 24 de ore in fiecare zi, sa merg la servici, sa dorm, sa lenevesc si "alte nebuneli". Asa ca, orice activitate o voi face, va fi peste aceste 24 de ore. Dar cum este posibil asa ceva draga E ? Simplu, my dear Watson ! Timpul este relativ!
"Aaaa...deci careva sa zica, domnul E asta e inteligent? Ne ia pe noi cu timp relativ si dracovenii dastea? - feedbackul de hater al unui oarecare cititor.
Dar cel mai bine, o sa ne cunoastem pe parcurs. Eu scriu pe blog pentru ca am nevoie de o activitate creativa iar tu, o sa citesti sau nu. Nimeni nu are nimic de pierdut. Iar, daca cumva esti in asentiment cu mine, si gandim asemanator avem ce castiga amandoi.
Asa ca te las sa te gandesti la revelatia mea de astazi: Lumea din jurul nostru este rea. Dar, pentru alti oameni, noi suntem lumea din jurul lor. A fi victima nu e o situatie. E o alegere! Asa ca te rog, data viitoare cand mai ai o problema, grow a pair, si ridicate!
Cu drag al tau,
dl. E
Amator de blog si expert de "alte nebuneli"
Subscribe to:
Comments (Atom)